Cum faceți bugetul de nuntă: în tabel e un singur număr, în contracte sunt patru

Pe scurt

Aproape toată lumea începe cu același document. O coloană de categorii, o coloană de sume, un total jos care pare suportabil. Și aproape toată lumea vede cum documentul ăla se lovește brutal de realitate pe la al patrulea contract semnat.

Nu e din neatenție. Problema e că tabelul tratează nunta ca pe un singur preț, iar furnizorii v-o facturează pe bucăți: un prag, un set de costuri fixe, un preț pe persoană peste care se adaugă taxe, și un calendar de plăți pe care nu vi-l dă nimeni întreg.

Deci: patru numere. Scrieți-le pe toate patru și tabelul nu vă mai surprinde.

Cât costă o nuntă în 2026

Pentru 100 de invitați, intervalul realist în majoritatea orașelor e 15.000–25.000 de euro, iar în București și Cluj pornește de la 25.000. Am detaliat pe categorii, cu prețuri de furnizori în lei, în bugetul unei nunți de 100 de persoane, iar partea de sală, taxă de dop și oferte date fără TVA e desfăcută separat în prețurile locațiilor de nuntă în 2026.

Articolul de față nu repetă acele cifre. Face altceva: vă arată cum se construiește bugetul, ca să nu ajungeți să aflați suma corectă abia din facturi.

Un singur lucru despre medii, pentru că se citează des. Media nu e un preț, e o descriere a altcuiva. Intervalul de zece mii de euro dintre capete nu vine din gust, ci din trei decizii luate în primele săptămâni: numărul de invitați, orașul și ziua. A treia singură mișcă totalul cu până la un sfert, lucru pe care l-am calculat în nunta în extrasezon.

Pasul 1: bugetul total de nuntă (o decizie, nu o descoperire)

Totalul nu e cât costă o nuntă. E cât ați hotărât voi să dați. Sunt două propoziții diferite și doar una depinde de voi.

Scrieți-l ca trei sume, nu ca una: cât aveți strâns, cât s-a angajat familia într-o discuție suficient de limpede încât să conteze, și plafonul peste care ați intra în credit. A treia contează mai mult decât pare. După ce încep avansurile, decizia nu mai e chiar a voastră: banii dați la rezervare sunt, în majoritatea contractelor, bani care nu se mai întorc.

Pasul 2: costul pe invitat (cheltuieli fixe și variabile)

Împărțiți fiecare rând din buget în două categorii.

Fixe: nu se mișcă niciodată cu numărul de invitați. Taxa de sală, fotograful, cameramanul, formația sau DJ-ul, rochia, costumul, verighetele, coafor și machiaj, conceptul de decor. Optzeci de oameni sau două sute, factura fotografului e aceeași.

Variabile: cresc cu fiecare persoană. Meniul, băutura dacă se plătește pe cap, tortul la kilogram, mărturiile, cardurile de masă, orice taxă pe invitat din contractul cu sala.

Numărul care vă trebuie e a doua categorie împărțită la numărul de invitați, și trebuie luat din oferta voastră, nu dintr-o medie de piață. De acolo încolo, orice discuție despre listă devine aritmetică în loc de ceartă. Un văr în plus nu mai e „un scaun în plus”, e o sumă pe care o puteți spune cu voce tare.

Aceeași aritmetică explică de ce tăierea listei dezamăgește. Jumătate de invitați nu înseamnă jumătate de nuntă, pentru că toate costurile fixe vin mai departe neschimbate, iar costul pe invitat crește chiar în timp ce totalul scade. Am dus calculul până la capăt în nunta restrânsă.

Pasul 3: minimul garantat, pragul pe care îl plătiți oricum

Ăsta e numărul care strică tabelele, și de obicei stă pe pagina a doua din contract, sub un titlu de genul „minim garantat” sau „număr minim de meniuri”.

Funcționează simplu. Restaurantul vă blochează sala, bucătăria și personalul pentru o seară întreagă, iar în schimb vă cere un volum minim: fie un număr minim de meniuri, fie o sumă minimă de consumație. Dacă numărul final iese sub prag, plătiți pragul.

Consecința e partea pe care o ratează aproape toată lumea. Sub minimul garantat, tăierile din lista de invitați nu vă economisesc niciun leu. De la 120 la 100, cu un minim de 100, ați economisit bani adevărați. De la 100 la 85, cu același minim, n-ați economisit nimic și doar ați golit sala.

Trei întrebări înainte de semnătură, cu răspunsurile trecute în contract, nu date pe WhatsApp:

Pasul 4: graficul de plăți, nu doar totalul

Bugetul nu e doar o sumă. E un grafic, iar graficul e cel care golește contul.

Aproape nimeni nu scrie când pleacă banii. Apoi rata la restaurant, restul la fotograf și avansul la formație nimeresc în aceleași trei săptămâni, cu patru luni înainte de nuntă, iar un buget care se închidea perfect pe hârtie devine o problemă de lichiditate.

Faceți graficul din momentul primei semnături. Pentru fiecare furnizor, un rând: cât ați dat avans și când, ce tranșe urmează și la ce dată, restul de plată și termenul lui, și dacă avansul e returnabil, transferabil sau pierdut. Apoi uitați-vă la luni, nu la total. Dacă o lună duce trei rate, mutați una acum, cât încă are furnizorul un motiv să fie amabil.

Costuri ascunse: TVA-ul la meniul de nuntă și legea bacșișului în 2026

De la 1 august 2025, prin Legea nr. 141/2025, România are cota standard de 21% și o singură cotă redusă, de 11%. Pentru o nuntă, asta produce o situație pe care mulți o descoperă abia la decont: pe aceeași notă de plată se aplică ambele.

Mâncarea servită la restaurant intră la 11%. Băuturile alcoolice, toate, inclusiv consumate la masă, intră la 21%. La fel și sucurile și energizantele îmbuteliate, care sunt scoase explicit din cota redusă.

Atenție: un pachet de 525 de lei de persoană nu se impozitează uniform. Partea de meniu merge la 11%, partea de bar merge la 21%, iar dacă barul e o treime din pachet, cota efectivă pe care o plătiți nu e nici 11%, nici 21%. E undeva la 14–15%, și diferența față de cum ați calculat voi acasă, la o singură cotă, se măsoară în mii de lei la 100 de invitați.

Peste asta vine bacșișul. Din 2023, prin Legea nr. 376/2022, localurile trebuie să-l treacă separat pe nota de plată și pe bonul fiscal, cu o casetă în care alegeți între 0% și 15% din consumație, iar din suma aleasă se reține 10% impozit. Nu e obligatoriu și nu e o taxă a restaurantului. Dar e un rând de buget, nu o rotunjire, și la o consumație de 50.000 de lei un procent înseamnă 500.

Ce cereți, în scris, înainte să comparați două oferte: prețul final pe invitat, cu TVA-ul deja aplicat pe fiecare componentă. Două oferte nu sunt comparabile până nu răspund la întrebarea asta, iar oferta cu prețul afișat mai mic e des nunta mai scumpă.

Tot la capitolul contracte, taxele care nu apar niciodată în ofertă merită o oră din timpul vostru. Le-am strâns pe cele cinci care prind lumea cel mai des în cinci costuri ascunse care vă pot destabiliza bugetul.

Acoperă darul de nuntă ceva din buget?

Acoperă o parte. Planificarea ca și cum ar acoperi nunta e exact greșeala pe care am descris-o în nunta nu mai este o investiție: regula plicului se ține încă, doar că masa a ajuns o treime din buget în loc să fie aproape tot, deci darul a rămas legat de o felie care s-a micșorat.

Două reguli fac estimarea sigură. Prima: numărați gospodării, nu capete. Un cuplu vine cu un plic, nu cu două, iar asta e singura corecție care oprește estimarea să iasă dublă. A doua: ținerea darului în afara totalului. E o rambursare pe care sperați s-o primiți după eveniment, nu o finanțare pe care o puteți cheltui înainte, iar avansurile se plătesc cu luni bune înainte să existe primul plic.

Cât se pune de fapt în plic, pe categorii de invitați, e în cât puneți în plic la nuntă.

Cum vă ajută aplicația

Bugetul Multi-Valută e gratuit. Fiecare cheltuială pe care o treceți stă lângă categoria ei, în moneda în care ați plătit-o de fapt, deci totalul e într-un singur loc, nu în trei: un tabel, aplicația băncii și două conversații pe mail. Dacă fotograful e în lei și rochia în euro, le ține pe amândouă fără să convertiți voi nimic.

Două lucruri sunt premium, și sunt exact cele care fac calcule în locul vostru. Calculatorul de Buget pune o prognoză pe fiecare categorie lângă cât a ieșit deja din cont pentru ea, deci o categorie care o ia razna se vede cât mai e timp să mutați banii, nu în ultima săptămână. Busola Cadourilor construiește trei cifre, prudentă, probabilă și optimistă, din ce v-au spus invitații voștri că dau, numără gospodării și nu persoane, așază rezultatul lângă costul unui meniu și e explicită despre ce grupuri chiar știe și pe care le extrapolează.

Premium e o plată unică de 50 € pentru toată nunta, nu un abonament. Iar dacă partea cu contractele e cea care vă îngrijorează, Gardianul de Contracte vă dă întrebările care contează pentru fiecare tip de furnizor și vă lasă să bifați fiecare punct ca lămurit, riscant sau încă deschis.

Două articole care mișcă totalul mai mult decât orice negociere: nunta în extrasezon, despre ce costă data în sine, și nunta fără copii, despre ce face o singură regulă de listă prezenței finale.

Întrebări frecvente

Cât ar trebui să pun deoparte pentru fiecare invitat?

Luați meniul din ofertă, adăugați băutura, tortul, mărturia și orice taxă pe persoană din contractul cu sala, apoi aplicați TVA-ul pe fiecare componentă. Suma aia, nu prețul meniului, e cât vă costă un invitat în plus.

Ce procent din buget înseamnă restaurantul?

Între 50% și 60% din total, ceea ce îl face singura categorie care decide mai mult decât toate celelalte la un loc. De asta numărul de invitați contează mai mult decât orice altă alegere.

Ce este minimul garantat și de ce contează?

E un prag din contract, exprimat în meniuri sau în lei, sub care plătiți oricum suma întreagă. Dacă lista voastră finală coboară sub el, invitații tăiați nu vă mai economisesc nimic.

Ce TVA se aplică la o nuntă?

Mâncarea servită merge la 11%, băuturile alcoolice și sucurile îmbuteliate merg la 21%. Ambele apar pe aceeași notă, deci cota efectivă pe pachetul vostru depinde de cât cântărește barul în el.

Pot să pun darul în buget?

Nu în total. Estimați-l separat și lăsați-l acolo. Avansurile se plătesc cu luni înainte să existe vreun plic, iar o estimare cu zece procente mai mică decât realitatea e o gaură în ceva ce ați semnat deja.